Nu știu cum sunt alții, însă eu când mă gândesc la șansa pe care Dumnezeu mi-a zvârlit-o în grădina vieții mele, pot să spun doar, că mi-a arătat ce înseamnă să trăiesc cu adevărat!

Aveam doar 34 de ani când, împreună cu soțul și cu fiul nostru, am ajuns să cunoaștem un suflet de om care, având nevoie de siguranță și iubire, s-a simțit confortabil în casa noastră. 

A urmat al doilea, care era prieten cu primul și care își dorea doar să învețe, dar nu o putea face dintr-un adăpost de urgență. Nu am plănuit nimic, nu am hotărât nimic, decât ca ei să fie în siguranță și să le fie un pic mai bine decât unde au fost înainte. 

Al treilea l-a adus pe al patrulea fiind frați, iar al cincilea, al șaselea și al șaptelea tot frați. Veneau din lumi pline de durere și suferință. Îmi spuneau că nimeni nu îi dorește, iar noi nu puteam concepe cum pot să existe asemenea sentimente în inima unor copii. Și în 5 minute i-am privit în ochi și le-am spus „Eu vă vreau!” fără să le știu măcar numele. 

A opta, o fetiță care când mă trezesc dimineața și o zăresc aș putea să trec prin foc cu amabilitatea ei. A venit în vizită în casa noastră din alt centru și mi-a spus că nu mai dorește să se întoarca în mediul în care era. Așa că am luat-o cu inima deschisă sub aripa noastră.

A noua și a zecea au venit tot împreună. Dumnezeu le legase împreună în greutăți, nu erau surori, dar greutățile le uniseră și se țineau aproape. Și acum, după 5 ani, sunt nedespărțite.

Al unsprezecelea copil a ajuns la spital din familia biologică și Dumnezeu i-a dat graiul sufletului și curajul să schimbe sensul vieții, a venit în vizita la noi și nu a mai plecat. 

Pe al 12-lea dar nu cel din urmă, l-am zărit pe o bancă într-o instituție, își frământa mâinile cu lacrimi în ochi. La cei 8 ani, cu o singură clasă primară și acolo cu abandon, ochii și sufletul lui erau marcați de parcă ar fi trăit două vieții. Într-o oră era în mașină mea, în drum spre casa noastră. Știam că trebuie să fac rost de un pat, știam că trebuie să îmi anunț soțul și copiii că avem un nou membru, dar cel mai important știam că are nevoie de o nouă șansă în viață.

Așa am umplut casa cu emoție și speranță, fără strategii și fără prea multe planuri. Ziua și noaptea au devenit cele mai bune sfătuitoare ale mele. Creșterea și educarea lor în siguranță, iubire și spirit de familie e sensul vieții noastre. Cred în asta, în faptul că sunt copii extraordinari care doar au trecut prin traume inimaginabile, dar care nu îi definesc. Împreună cu ei creștem împreună. Vindecându-i pe ei, ne vindecăm pe noi. Învățăm împreună, recuperăm lipsurile școlare, dar mai ales cele emoționale și transformăm durerile de ieri, în planuri frumoase pentru mâine. 

Un pas înainte azi, un pas înainte mâine și ne uităm cum cresc. Nu mai ascund mâncare prin dulapuri, pe sub pernă așa cum făceau la început, ca rezultat al foamei pe care au trăit-o multe zile, pentru că știu că sunt ca într-o familie unită, unde ei contează cu adevărat și nevoile lor sunt satisfăcute. Au vise, au planuri, au idei, au credințe și vreau să îi ajutăm cât mai mult și mai bine și mai frumos!

Știm că nu este simplu, știm că pas cu pas învățăm alături de ei, știm că provocările și obstacolele vârstei sunt în grădina noastră dar îi învățăm că adevăratele valori precum credință, bunătatea, răbdarea și demnitate sunt cele mai prețioase lucruri și le sădim în inima lor. Datorită lor cerul e mai aproape de noi.

Bineînțeles, facem și partea birocratică, suntem furnizor de servicii sociale, suntem serviciu social licențiat – „Casa de tip familial Mereu împreună”, întocmim toate evaluările, rapoartele și planurile de intervenție. Suntem o echipă mică – părinte social, pedagog, asistent social și voluntari inimoși unii dintre ei adevărați mentori.

Vrem mai mult și știm că putem mai mult. I-am ajutat să iasă din școlile speciale, au recuperat diferențele școlare față de colegii, i-am învățat să scrie să citească, gătim împreună, facem curat împreună, luăm decizii împreună. 

Dintre primii 12, unii s-au căsătorit și au întemeiat o familie, alții au terminat școala, au loc de muncă și sunt independenți și pe picioarele lor.  

Casa noastră este acum pregătită pentru alți copii. De fapt alții doi sunt temporar aici până se finalizează procedurile legale, dar mai mult ca sigur vor rămâne pe termen lung. Sunt speriați dar bucuroși, sunt panicați dar entuziasmați și încet încet capătă din nou încredere în adulți. O altă fețiță de 12 ani , din alt județ este în drum spre noi.

”Asigurarea accesului copiilor şi tinerilor pe o perioadă determinată, într-un mediu cât mai apropiat de cel familial, la găzduire, îngrijire, reabilitare, sprijin emoțional, dezvoltarea deprinderilor de viață independentă, educație, consiliere psihologică și pregătire în vederea reintegrării familiale, socio-profesionale  sau a unei vieți autonome.”

Găzduire și masă

Igienă personală

Sprijin educațional ( activități recuperatorii și de consolidare a cunoștințelor

Consiliere psihologică și psihoterapie

Ingrijire medicală adecvată

Orientare școlară și vocațională

Integrare profesională

Dezvoltare de abilități de viață independentă

Tot ceea ce vom primi de la voi, vom investi în copiii noștri, astfel ca dezvoltarea lor armonioasă să continue:

• # Consiliere psihologică/terapie – fiecare dintre acești copii au trecut prin experiențe traumatice care îi pot afecta pe tot restul vieții. Intervenția psihologică este mai mult decât necesară, fiind nevoie de sprijin pe termen lung. Astfel traumele sunt reduse, mecanismele de coping și reziliență dezvoltate, copii devenind adulți funcționali independenți și autonomi (nu victime ale unui sistem de protecție);
• # Activități extra școlare – copiii, în funcție de abilități, sunt înscriși la diferite cursuri extrașcolare (fotbal, dansuri etc…). Este important ca ei să poată participa în continuare fără să fie priviți discriminatoriu de co-echipieri. Avem nevoie de astfel de resurse pentru plata cotizațiilor, echipamente, deplasări în caz de nevoie, cantonamente etc. Conform dorințelor acestora – și-ar dori abonamente de înot sau intrare la bazin pentru înot/cursuri;
• # Schimbarea mobilierului pentru 4 dintre copii – paturi de o persoană; 
• # Materiale specifice și alte cheltuieli asociate școlii – materiale auxiliare, activități extracurriculare, excursii cu școala, albume de sfârșit de an, etc…

Activități educaționale și auxiliare:

• # Achiziționarea unei imprimante și a unui calculator; 
• # Cheltuieli de funcționare lunară – plata gazului;
• # O excursie la munte pentru ski și săniuș pentru toți copii. 

Administrative și de personal:

• # Un educator specializat – fiecare copil are dreptul la atenție sporită și sprijin individualizat. O altă persoană în echipă ar reprezenta un extrem de mare ajutor pentru toții copiii;  
• # Recondiționarea mobilierului de bucătărie sau achiziționarea unui mobilier nou; 

Activitate de economie socială

• # Familia a dezvoltat o afacere socială, constând în solarii, microfermă de pui etc. Toți banii câștigați din vânzarea produselor se reîntorc în susținerea Casei și susținerea copiilor. Astfel familia dorește să îmbunătățească și să extindă adăpostul pentru pui , fiind astfel necesare materiale de construcție corespunzătoare.